Titlu nul.

Merg zi de zi pe stradă şi văd fel şi fel de oamenii, dar în principal tineri care nu duc lipsă de nimic şi trăiesc fără nici o responsabilitate. Mă gândesc că probleme m-au lovit de mic, de la cele spitaliceşti până la cele sufleteşti.De mic am fost un drac care făcea doar ce vroia.Şi aş dori ca acest post să-l scriu la persoana a3a.Era un drac de copil care are atat de inocent încat făcea tot posibil să fie prieten cu orcine.Dacă i se spunea să aducă paletele de tenis, mingea de fotbal (ş.a), Florin mergea în casă pe cât de repede posibil ca acel prieten să nu aştepte mult sosirea jucăriilor. Dorea să fie prieten cu orcine, dar nu îi ieşea de fiecare dată.

Cu timpul a crescut a ajuns la grădiniţă, năzbâtiile încep să se înmulţeaşcă şi acuma îşi aduce aminte când educatoare a rupt de el arătătorul că a răsturnat mesele, dar el ca un copil vesel ce era nu plângea din contră râdea.Zile au trecut una câte una, un an, doi şi aşa a ajuns şi în clasa întâi. Un pas mare, acuma erau testaţi cei 7 ani de acasă şi nu numai, litere, cifre multe chesti care pe atunci le credea doar o joacă.Odată cu trecerea la acest nivel a început să vadă viaţa altfel cu toate că avea doar 7 ani şi câteva kilograme în plus faţă de ceilalţi colegi de clasă.

Literele le-a învăţat, numerele erau ca bani, 10 mii , 20 de mii uşor… nu era o problemă pentru el acestea.Prima carte citită a fost Amintirile lui Ion Creangă , pe care a desluşit-o cam intr-o săptămâmă. Anii au trecut şi creştea atât fizic cât şi psihic, părinţii văzându-l mare nu au vrut să-l lasă singur aşa că i-au adus pe lume o soră.La început nu era prea încântat, dar s-a obişnuit şi acum este mândru să o aibă.

Cu cât creştea cu atât avea mai multe păţănii, mâini rupte, operaţii, era pacient fidel a Spitalului Judeţean, doctorii deja îl ştiau.Când ajungea acolo îl primeau cu o frază atât de gingaşă “Acum ce ai mai păţiţ?!”. Părinţii în urma lui ruşinaţi de prostiile ce le facea. După o perioadă s-a mai liniştit, nu mai păţise nimic până într-o zi când făcea un control la ochii şi s-a văzut care are muschi oculari slăbiţi.A fost trimis la Spitalul Sf.Trăime din Iaşi unde a fost internat timp de 2 săptămâni. A fost o perioadă de neuitat, deoarece el nu era învăţat cu plecările de lângă ai lui, un sentiment ciudat, dorul de casă îl simţea în fiecare zi şi se gândea oare ce-i mai fac prietenii.

A scăpat şi de asta a purtat un an ochelari, s-a refăcut… era OK.

Creştea şi asta se vedea, se înălţase, devenise mai subţirel, gândirea de copil inocent nu o mai avea de mult.Au trecut toate, dar peste 4-5 ani a păţit alta.Era undeva cam pe timpul cireşelor, mama venise acasă, îi cumpărase cireşe. A mâncat pe nerăsuflate, dar pofta înca nu-i dispăruse. Împreună cu nişte prieteni a mers într-o livadă să mai fure nişte cireşe. Au ajuns acolo, dar cine se urca în copac să coboare cireşele… Florin ca bun prieten ce era.Urcară 2-3 crengi, dar când să se urce pe a4a căzu ca o pană. Aterizare a nu a fost una plăcută deoarece rămase fără aer şi dintr-o dată avea sânge pe faţă.Prieteni se speriară toţi fugiră să o cheme pe mama.Dar el, îşi lua inima în dinţi se ridică, sări pe călcâi…îsi reveni… dar sângele de pe faţă nu dispărea. A plecat într-un suflet spre casă crezând că nu-i nimic grav, mână îl furnica nici el nu mai ştia cei cu el.Când intrase în casă şi-l văzuse mama cum arată, să leşine, dar spiritul matern nu o lăsa . L-a luat, l-a spălat şi deacum urmau întrebările, ce-i cu el de arată aşa.Cu seninătate de parcă nu păţise nimic, povestise că a căzut din copac. Sângele de pe faţă nu se mai oprea, mama observa asta şi când se uita-se în cap avea o zgârâietură impresionantă.Îl suna-se repede pe tata, auzind ce a păţit a venit repede l-a luat, l-a dus la spital.Urmările au fost cât de cât grave,dar învăţătură de minte… 3 copcii în cap, mâna stângă în ghips şi 3 coaste deplasate.

A trecut şi peste asta … şi se pare că a fost şi ultima păţanie fiindcă acuma gândeşte de 2 ori înainte să facă un lucru.Aşa ajuns să aibă 17 ani şi 4 luni, mult mai calculat, fără acele gânduri copilăreşti, dar cu suflet de copil.