Universul unei zile de licean

Când eram mic visam să fiu la liceu, să fiu mai mare faţă  de acea perioadă în care gândirea era fragidă şi una inocentă. Zilele au trecut, anii s-au inmulţit şi am ajuns ca peste o lună să fac 18 ani, 18 ani care nu înseamnă nimic pentru mine. Pe lângă faptul că eşti major şi ai dreptul de-a da de carnetul de şofer, prea multe satisfacţii nu ai!

Acuma ajuns licean gândurile sunt mai clasificate, mai ordonate, mai detaliate, dar  sunt şi multe regrete. Acum avem multe priorităţi, multe angajamente şi urâm acea perioadă când ne doream să fim mari, să fim oameni. Mă uit dimineaţă, când merg spre şcoală la oamenii bătrâni şi mă gândesc, oare ei nu vor să fie din nou tineri !?

“Îmbătrânirea”  e un lucru inevitabil, dar trebuie să profităm de fiecare moment. Şi ideea asta de profitat, nu cred că e ceva ilogic, dar sună deja a clişeu şi repetăm asta ani buni şi când vom fi bunici le vom spune nepoţilor, profitaţi băă de viaţă că e numai una !