A trecut şi ziua de astăzi

Vacanţa asta are şi părţi monotone care îţi conferă o stare de disconfort şi de plictiseală profundă. Serile le termin cu ” A trecut şi ziua de astăzi”  şi detest asta. Mă gândesc să-mi fac nişte planuri de evadare, excursii , orice doar să termin vacanţa asta cum am început.

E  destul de nasol vara în oraşele mici, ca Suceava, când evenimentele sunt numărate pe degetele de la mână. Dar mă bucur să sunt şi astea că altfel am trăi doar în faţa blocului cu berea şi punga de seminţe.

O fază nostimă ar fi dacă duci lipsa de o bălăceală la un ştrand trebuie să mergi tocmai în alt oraş deoarece edilii noştri nu pot săpa o groapă şi să arunce nişte apă curată. Dar mai bine e să ne mulţumim cu ce avem, gropi, aglomeraţie, o infrastructură prost dezvoltată şi  multe altele.

O bere rece

Ieri canicula m-a cam doborât şi pofta de a bea o bere rece devenea tot mai aprigă din oră în oră.Am băut apă rece, multă, dar nimic gândul la ceva rece şi cu gust de malţ nu mi-l puteam lua. Fiind la ţară, la bunici, drumul până la cel mai apropiat magazin consta în 5 minute de mers pe jos. Căldura şi lenea fac o combinaţie fatală, m-au făcut să mi se usuce gura în ultimul hal.

Mă tot măcinau nişte gânduri, până am decis că-i momentul. Am cerut-o, mi-au dat-o, era rece, era perfectă. Pe lângă aia am mai băut încă 4 şi m-am simţit împlinit .

Răscolesc, dar nimic

E vacanţă şi trebuie tratată ca atare, dar ce să faci atunci când chiar nu ai chef de nimic?  Totul se rezumă la un somn care se întinde pe multe ore, la stat pe twitter şi vizionat nişte filme. Am închis televizorul, am încetat să mai ascult ştiri şi alte bălării. Acuma lucrez la un blog şi tot nu am acea tresărire de a scrie. Nu se mai întâmplă nimic productiv în oraşul ăsta.

Şi  ca să împuşc doi iepuri deodată, întreb tot în acest articol, pasionaţi de maşini care vor să scrie pe un blog, sunt ?

Câţi dintre voi a-ţi mai merge la o grădină zoo ?

Când eram mic eram înnebunit, dar acuma s-au cam rărit sau chiar au dispărut.Şi mă gândeam astăzi dacă aş vrea să merg la o grădină zoo, tocmai în ce capăt de ţară trebuie să fug? Voi mai sunteţi interesaţi de grădiniile zoologice ?

E uşor sau greu să spui “Te iubesc” ?

M-am gândit de atâtea ori, e greu să spui unei persoane că o iubeşti ? Sau totul vine de la sine şi curge fără să-ţi dai seama că ai spus ?

Mă minunez şi trec mai departe

Noi, ca cetăţeni suntem imuni, dar nici nu tragem de urechi.Până acuma 2-3 ani Suceava era un simplu oraş, liniştit, nu cu multă lume. Era acel oraşul în care visai să trăieşti. Acuma îţi vine să te urci într-un tanc şi să calci pe oricine întâlneşti în drum. Nu am văzut aşa ceva de când sunt eu, în tot oraşul se sapă, tot oraşul e mort, aglomeraţie, claxoane, transpiraţi, nervoşi, cocălari şi restu nu mai contează.

Mă minunez şi trebuie să trec mai departe, dar nimeni nu se sinchiseşte să facă ceva. Dacă se tot face, se modernizează de ce nu se finalizeză? Totul e groapă de parcă ne-am întoarce în evul mediu .

Cafeaua, prietenul dimineţii

Sunt o excepţie poate, dar nu beau cafea. Nu că nu-mi place, dar nu mă ajută cu nimic.Dacă am băut o ceaşcă de cafea mă simt mai obosit decât când m-am trezit, la mine efectul e total invers. Îmi place să fac cafea, dar nu să o savurez, întrebarea vine astfel.

Aţi putea trăi şi fără cafea ?

Inspirația te lasă la greu

Mi s-a întâmplat de foarte multe ori ca inspirația să mă lase atunci când chiar aveam nevoie de ea. E foarte ciudat când te afli într-o anumită postură/situație când toate ideile trebuie să pornescă de la tine și să fie dezvoltate de cei din jur.Mai ales când toți așteaptă ceva de la tine, ceva ingenios și foarte calculat, iar tu stai te gândești și le trântești o palmă peste față pentru că pe moment nu ai nimic nici o idee, inspirația te-a lăsat.

Diferență între oameni există și e normal, unii duc lipsă de inspirație și alți au prea multă, dar situația nu le permite să le facă cunoscute.Detest când e nevoie urgent de un plan/idee și totul în minte mea e o harababură, când totul se rezumă la intra pe  o ureche și a ieși pe alta.Cineva îmi spunea, atunci când lucrezi sau vrei să ai inspirație deplină mănâncă ceva dulce, nu contează ce, să fie dulce.

Ziua bărbatului, ce mai e şi asta ?

E cea mai mare tâmpenie, din puctul meu de vedere. Poate voi vedeţi din altă perspectivă această zi, dar atât timp cât nu primim cadouri nu e o zi specială .Pe timpul lu nea Gheorghe, nu se mai sărbătorea nici ziua femeii, nici ziua bărbatului, era doar 1 mai şi preafericitul Ceuşescu.Începem să inventăm tot felul de zile/sărbători care nu ne caracterizează din multe puncte de vedere. Ar trebui să fim mult mai realişti, mai cu ochii deschişi şi să privim doar lucrurile bune, nu chiciul .

Plangi frate daca te doare

Am auzit mulţi oameni, mai ales bărbaţi care le este ruşine să plângă faţă de cineva, mai ales când sunt nişte masculi prin preajmă. Cică te faci de cacao dacă eşti vazut de bărbaţi că plângi. Sentimentele şi emoţiile nu ţin de ruşine, sau de vecinul care e un ipotent şi crede că eşti un papă lapte că verşi nişte lacrimi pentru ceva sau cineva.Plânsul te elimină de stres, elimină acel surplus de negativităţi care le-ai acumulat într-o anumită perioadă, e normal şi firesc să te descarci prin plâns.

Toţi merg pe ideea că doar femeile plâng, că ele sunt mai sensibile, dar nu e aşa, orice mascul feroce cu brand-ul cât o varză de 2 kilograme va plânge din anumite motive, nu mă refer că poate plânge din cauză că ia căzut o ganteră-n cap, ci plângând din suflet şi cu rost, cu noimă cum îmi place să spun de-o perioadă de timp. Să fiu sincer şi fără să ascund, e drept şi eu plâng când simt că sunt depăşit de anumite situaţii, plâng fie de fericire, fie de tristete .