Ciuda oamenilor !

INVÍDIE s. ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpânită față de…)

Din când în când, fiecare dintre noi are momente de ciudă/invidie: “De ce-ar fi el/ea mai presus decât mine?  Invidia este un sentiment complex considerat chiar păcat în religie.  Este sentimentul de “suferinţă”  în urma constatării că noi nu avem acele calităţi sau bunuri pe care alţii le au şi apare datorită tendinţei de a ne raporta constant la ceilalţi.

Invidia are şi părţi rele, dar şi bune. Unii sunt capabili să omoare din invidie, dar există aşa numită invidie constructivă care ne face să încercăm să obţinem prin propriile forţe ceea ce au obţinut alţii. În ziua de azi invidia e foarte mare, poate şi eu sunt câteodată invidioasă , dar de cele mai multe ori observ că alţii sunt invidioşi pe mine că obţin ceea ceămi doresc. Şi mă întreb de ce ? În loc să ai ciudă pe mine, mai bine pui şi tu mâna şi realizezi ceea ce am făcut şi eu ca să fii mulţumit.

Probabil că oricine a simţit măcar o dată în viaţă invidie, măcar în copilărie, când n-avea jucăria de care părinţii colegului făcuseră rost prin pile şi relaţii, sau “de la pachet”. Dar, cu vârsta, părerea mea personală e că ar trebui să încercăm să ne vindecăm de invidie şi să învăţăm să preţuim ceea ce avem.

Toţi oamenii au multe trăsături de invidiat, dar modestia este o calitate greu de invidiat. Este bine să înţelegem ce anume generează  invidia în persoanele din jur ca să nu păţim şi noi la fel.