Masca vieţii

Viaţa este o farsă pe care o jucăm cu toţii.

Într-un anumit moment al vieţii, fiecare poartă o mască. Este inevitabil. Unii oameni se ascund în spatele unei măşti pentru a ascunde defectele, ticurile sau frica de a arăta ce simte. Dacă nu ne-am ” pune ” aceste măşti nu am şti să minţim, însă nici minciuna nu e bună, dar uneori ajută. Fără maşti spunem pe faţă ce gândim, iar cei din jur vor fi uimiţi să ştie ce părere avem despre ei.

Este foarte uşor să vorbim când nu suntem sinceri,  ne căutăm cu atenţie cuvintele, ne roşim fără să vrem. Oare de ce?  Pentru ca subconştientul nostru ne mustră.  Ne-am obişnuit atât de mult cu ele încât ne e teamă să ne lăsăm chipul descoperit. Nu-i putem lăsa pe ceilalţi să ne vadă aşa cum suntem.

Prin urmare ce este omul? O fiinţă supusă suferinţei şi care se întreabă : ce sunt, de unde vin şi unde voi pleca ? Să nu uităm însă, cu sau fără mască, viaţa e spectacolul pe care noi îl creăm, noi îl regizăm şi tot noi îl jucăm.

“Dă-i omului o mască şi vă va spune cine este “.

Ciuda oamenilor !

INVÍDIE s. ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpânită față de…)

Din când în când, fiecare dintre noi are momente de ciudă/invidie: “De ce-ar fi el/ea mai presus decât mine?  Invidia este un sentiment complex considerat chiar păcat în religie.  Este sentimentul de “suferinţă”  în urma constatării că noi nu avem acele calităţi sau bunuri pe care alţii le au şi apare datorită tendinţei de a ne raporta constant la ceilalţi.

Invidia are şi părţi rele, dar şi bune. Unii sunt capabili să omoare din invidie, dar există aşa numită invidie constructivă care ne face să încercăm să obţinem prin propriile forţe ceea ce au obţinut alţii. În ziua de azi invidia e foarte mare, poate şi eu sunt câteodată invidioasă , dar de cele mai multe ori observ că alţii sunt invidioşi pe mine că obţin ceea ceămi doresc. Şi mă întreb de ce ? În loc să ai ciudă pe mine, mai bine pui şi tu mâna şi realizezi ceea ce am făcut şi eu ca să fii mulţumit.

Probabil că oricine a simţit măcar o dată în viaţă invidie, măcar în copilărie, când n-avea jucăria de care părinţii colegului făcuseră rost prin pile şi relaţii, sau “de la pachet”. Dar, cu vârsta, părerea mea personală e că ar trebui să încercăm să ne vindecăm de invidie şi să învăţăm să preţuim ceea ce avem.

Toţi oamenii au multe trăsături de invidiat, dar modestia este o calitate greu de invidiat. Este bine să înţelegem ce anume generează  invidia în persoanele din jur ca să nu păţim şi noi la fel.

Coşmarul copiilor

Cearta dintre părinţi e un subiect destul de discutat deoarece copii sunt cei care au de suferit cel mai mult. Dar ce înţeleg ei din aceste certuri? În privinţa aceasta, probabil că toată lumea este de acord: conflictele dintre părinţi îi afectează în mod direct pe copii. De multe ori părinţii cred că cei mici nu aud, nu înţeleg sau nu sunt afectaţi de discuţiile lor în contradictoriu sau de violenţă verbală sau chiar fizică. “Ce ştie el?” Însă alţii susţin că este bine ca cei mici să ia parte la certurile lor, ba mai mult să îl implice şi pe el ca să ştie ce îl aşteaptă, pentru ca mai apoi să aleagă între mama şi tata.

Dar s-a întrebat cineva vreodată ce simt aceşti copii? Cel mai adesea ei simt teamă, abandon, revoltă , tristeţe, disperare, durere de diferite tipuri, stări de rau şi aşa copilul ajunge să sufere de diferite boli, ca apoi să te întrebi, de ce?

Fiecare dintre noi cred că am asistat la cel puţin un conflict între părinţii noştrii şi ne întrebam de ce se ceartă? Te simţeai de parcă tu nu erai pe acolo, te cuprindea o stare de frică sau pur şi simplu nu îţi dădeai seama ce se întampla.

De unde să înveţe copilul ceva bun dacă tu stai, te cerţi, te baţi ? El pur şi simplu face ce vede acasă şi de aceea în ziua de astăzi vezi atâtea pe la televizor, că unul şi-a înjunghiat mama, altul a fugit de acasa sau altul că s-a sinucis.

Gelozia impune multe !

Se spune că gelozia este necesară într-o relaţie, dar care este limita dintre gelozia normală şi gelozia excesivă? Ce este până la urmă acest sentiment? Ne putem vindeca de gelozie? Ne putem ajuta partenera/ul să fie mai puţin gelos?

Ce este gelozia? Este o emoţie pe care o resimţim atunci când credem că partenerul oferă altcuiva ceea ce considerăm că ni se cuvine numai nouă iubire, atenţie etc. Gelozia înseamnă, de asemenea teamă, teama de a nu îl pierde pe celalalt.

Gelozia este un sentiment atât de răvăşitor pentru persoana care-l trăieşte şi are cauze atât de diverse, adânci şi complexe, încât este aproape imposibil de tratat, dezbătut într-un singur articol.Nu cred că în lumea asta nu este un om care să nu fi fost măcar odată în viaţă gelos. Gelozia poate apărea de la o simplă bănuială sau îndoială . Însă trebuie să ştii cum să controlezi gelozia, că dacă nu se ajunge la multe efecte negative.

De ce oare din cauza geloziei se întămplă fel şi fel de necazuri, nenorociri?  Sunt persoane care nici măcar nu ştiu ce înseamnă aia gelozia şi ajung să facă nişte nenorociri, de care nu ai mai auzit în viaţa ta.Recunosc că şi eu sunt uneori geloasă, dar din simplu fapt că ţin prea mult la acea persoană şi mă tem să nu o pierd. Totuşi eu cred că gelozia este şi o dovada de iubire.

Nu degeaba se zice că în zilele noastre gelozia e considerată o trăire absolut normală, chiar o dovadă de dragoste. Nu de puţine ori am auzit replica: “dacă nu ar fi gelos, nu m-ar iubi!”

Încăpătânarea

Încăpăţânarea este unul dintre efectele răsfăţului din perioada copilării. Ea intră în categoria actelor semivoluntare şi de aceea nu poate fi întotdeauna explicată. Odată ce un copil de mic este răsfăţat, alintat,  i se iartă orice fel de greşeală, mică sau mare sau să i se ofere totul pe tavă, cu trecerea anilor el v-a deveni o persoană încăpăţânată. Spun asta pentru că şi eu ma aflu în această situaţie, sunt o persoană încăpăţânată şi când îmi propun ceva,încerc tot posibilul să reuşesc.

De aceea, încăpăţânarea însăşi denotă un tip de limitare. Privită de la un nivel mai profund, oamenii încăpăţânaţi sunt de obicei aceia care au nişte rezultate într-un anumit domeniu, dar care nu au putut să meargă mai departe, să avanseze.

Un om încăpăţânat nu mai face diferenţa când trebuie şi când nu. Este destul de greu, atunci când eşti încăpăţânat să-ţi dai seama de asta. Poate că uneori nu trebuie dar nu poţi altfel, pentru că aşa eşti. Cei cărora le convine asta, zic că este o calitate. De fapt este o incapacitate de a fi flexibil, de a accepta mai multe puncte de vedere, de a evolua.

Mulţi confundă încăpăţânarea cu perseverenţa. Un încăpăţânat, nu vrea să recunoască că a greşit şi crede că doar metoda asta este bună şi merge ca boul înainte. Un om perseverent atunci când o dă în bară, se ridică şi caută alte metode.

Recunosc că uneori sunt mai încăpăţânată decât ar trebui să fiu, dacă cineva spune ceva, eu o ţin pe a mea, considerând că e bună. Acum mi-ai propus să încerc a mai fi aşa, deoarece nu întotdauna ai dreptate sau te ajută cu ceva.

Tu ce fel de persoană eşti ? Consideri încăpăţânarea o calitate sau un defect ?

Manipulare

Oamenii vor să manipuleze, cu toate că majoritatea dintre ei nu recunosc acest lucru, de asmenea ei vor să nu cadă în capcana manipulatorilor.

A MANIPULA tranz. 2) A aranja cu grijă în vederea executării unor experienţe sau operaţii tehnice sau ştiinţifice. fr. Manipuler 1) (aparate, mecanisme) A folosi cu ajutorul mâinilor, dirijand cu dibacie; a mânui; a manevra.

Să spunem că reuşeşti întotdeauna să obţii de la o persoană ceea ce vrei. Dacă doreşti să-ţi impui propriile idei, apelezi la o întreagă gamă de metode: eşti persuasivă, seducătoare, tandră sau agresivă.
Te-ai gândit însă că, dintr-o dată, te-ai transformat într-o persoană  manipulatoare?
Manipularea este o temă care va determina întotdeauna un mare grad de interes în plan social.

De câte ori nu ai simţit nevoia să recurgi la ea pentru a-ţi atinge scopurile?
Poate fi un indiciu al propriei slăbiciuni, eşti slab în faţa celorlalţi şi încerci să-i manipulezi sau este un semn de inteligenţă, urmăreşti astfel să rezolvi problemele cu care te confrunţi zilnic.

Eu recunosc că sunt o persoană manipulatoare, dar numai în anumite situaţii. Tu te consideri o persoană manipulatoare?

Iubito, iubeşte-ţi “tatăl”

Diferenţa de vârstă conteaza într-o relaţie? O întrebare simplă cu răspunsuri complicate. Se spune că dragostea nu are vârstă,  însă fiecare partener are vârsta şi experinţa proprie. Cică într-o relaţie unde bărbatul este mult mai în vârstă decât femeia au şanse mai mici de supravieţuire decât cele între parteneri de aproximativ aceeaşi vârstă sau în care femeia e mai matură. Oare acest lucru e adevărat ?

Relaţiile cu parteneri mai tineri sau mai în vârstă sunt din ce în ce mai des întâlnite în ultimul timp, dar şi foarte controversate. Unii le judecă aspru, susţinând că sunt bazate doar pe interese. Alţii, dimpotrivă, spun că iubirea nu are vârsta. Astfel, se pare că părerile sunt împărţite. Este vârsta o problemă a cuplului, sau, mai degrabă a celor din jur?

Cele mai dese cazuri întâlnite sunt atunci când femeia are 20-25 ani, iar bărbatul între 40-50 ani, dar şi când femeia e mai în vârstă. Există şi avantaje atunci când bărbatul este mai în vârstă deoarece experienţa lui te ajută, te simţi mai în siguranţă, în schimb, viaţa alături de un partener cu vârsta  apropiată înseamnă o comunicare  mult  mai bună, concepţii şi mod de a gândi asemănătoare, asta e părerea mea, acum fiecare are propria sa părere, impresie. Tu ce crezi, contează diferenţa sau nu ?

Discrepanţe uluitoare

Se pare că nu a fost de ajuns creşterea impozitului faţă de CAS ( asigurări sociale ). În ultimii ani acest procent a fost de 9,5 %, iar la începutul acestui an a mai crescut cu un procent, ajungând la 10,5 %.
Oare de ce s-au hotărât aceste divergenţe, datorită faptului că numarul de persoane aflate în şomaj creşte şi forţa de muncă scade ? Şi ca totul să fie perfect, cei de la Guvern hotărăsc ca acest procent să ajugă la 20 % , oare nu e prea mult pentru un salariu decent? Chiar şi ministrul finanţelor declara că daca acest procent va creşte, el îşi va da demisia.
Şi am mai auzit una : introducerea taxei pentru activitatea sexuală, numita şi “ taxa pe fericire”, cum vi se pare această taxă? Eu cred că e o mare prostie … ce treaba au cei de la Guvern cu viaţa intimă a unei persoane ?
Lista taxelor continuă şi cu: propunerea de a impozita suplimentar meniuriile fast food, a băuturilor carbogazoase şi a dulciurilor, care mi se pare o tâmpenie.
Acum mă gândesc câte taxe şi impozite se vor mai propune în aceasta ţară ? Se pare că cei de la Guvern nu se gândesc şi la omul de rând, cum se va mai putea descurca el cu atâtea taxe şi impozite ?

Ironia vaccinarii anti AH1N1

A început o nouă campanie de vaccinare anti AH1N1 şi se observă acest lucru prin simplu fapt că, acum mii de oameni stau la cozi pentru a fi vaccinati. De ce în primă fază numărul oamenilor nu a fost acelaşi? A trebuit să treacă un timp ca să-şi dea seama că vor vaccinaţi? Dacă nu apăreau atâtea cazuri cu noua gripă, dar mai ales atâtea decese, sigur omul stătea şi astăzi şi işi vedea de treburile sale.

Se pare că numărul româniilor care vor fi vaccinaţi creşte de pe o zi pe alta. Dacă întrebi românul de ce nu s-a vaccinat în primă faza, sigur iţi va raspunde că nu a avut timp sau că a aşteptat să vadă câte îmbolnăviri sau decesuri vor mai apărea.

Din păcate a trebuit să moară Toni Tecuceanu pentru ca românii să conştetizeze gravitatea acestui virus, că de altfel doar caţiva românii s-ar fi vaccinat în continuare.

Vaccinul are parţile sale : bune, dar şi rele depinde de organismul fiecărei persoane. Pe unele le poate feri de acest virus, dar pe altele din pacate nu. Din câte am auzit eu, el este cancerigen… acuma nu ştiu cât de adevărat este.

Dacă m-ai întreba dacă mi-am făcut vaccinul sau dacă îl voi face, sigur ţi-aş răspunde că nu. De ce? Din simplu fapt că, dacă am de a mă îmbolnăvi, ma îmbolnăvesc şi fară vaccin. Eu nu consider că vaccinul m-ar ajuta cu ceva.